Malvina Damo (n. Kraus)

Malvina Kraus, de etnie evreiască, s-a născut în 8 decembrie 1921, în Oradea, județul Bihor. Tatăl său a fost Kraus Izidor, iar mama Kraus Sarolta. A avut patru surori și trei frați.

După interviul realizat de Ioana Cosman şi Daniel Stejerean, în martie 2007, Oradea.

Traseu deportare: Oradea (ghetou) - Auschwitz (Polonia: lagăr de concentrare [nume generic fără identificare clară]; locul unde a fost eliberată de armata rusească) – Siberia (deportată în lagăr de muncă pentru 3 ani) – Odessa – Moscova – Oradea.

1. Între familiar şi familial: memoria copilăriei, a familiei şi a prietenilor

Malvina Damo (n. Kraus)

IC: Erați o familie religioasă?

MV: Cine, noi ?

IC: Da, familia dumneavoastră, era religioasă?

MV: Nici nu ştiu ce să zic. Tăticul nu a fost foarte religios, nu mergea în fiecare zi la biserică (sinagogă), dar făcea rugăciunile acasă. Țineam sărbătorile. Noi, copiii, am mâncat carne de porc şi abia aşteptam ca vecinii să taie porcul. Mămica ştia, dar tăticul nu... Şi am mâncat şi caltaboş.

Malvina Damo (n. Kraus)

IC: În ce limbă vorbeați, care este limba dumneavoastră maternă?

MV: Maghiara.

IC: Deci maghiara. Şi cu părinții tot maghiară vorbeați?

MV: Da.

IC: Şi ştiați şi germană ?

MV: Înțelegeam doar, dar nu ştiam vorbi prea bine.

IC: Dar româneşte?

MV: Da, româneşte, cum să nu, că doar am mers la şcoală românească, iar apoi, aici, la şcoala evreiască, tot în limba română se preda.

2. Memorii ale primejdiei:

Malvina Damo (n. Kraus)

IC: S-a produs vreo schimbare după venirea trupelor maghiare?

MV: Schimbare? Schimbarea a venit după scurt timp.

IC: Au fost introduse restricții?

MV: La cofetării au fost afişate anunțuri care spuneau că evreii şi câinii nu au ce căuta acolo.

IC: Steaua galbenă s-a impus atunci sau mai târziu?

MV: Steaua? S-a impus atunci când Hitler a hotărât să înceapă deportarea.

3. Spaţii ale libertăţii răpite: memorii ale ghetourilor din Nordul Transilvaniei

Malvina Damo (n. Kraus)

MV: Strada de lângă noi şi cealaltă stradă au fost ocupate, chiriaşii au fost evacuați şi acolo am fost închişi până când am fost deportați la Auschwitz.

IC: Deci s-a constituit un ghetou acolo?

MV: Da, un ghetou.

IC: Cum ați aflat că trebuie să mergeți în ghetou? A venit cineva şi v-a dus, au venit jandarmi?

MV: Da, sigur că da.

IC: Şi v-au dus acolo?

MV: Da. Pentru cine locuia mai departe au adus nişte căruțe cu cai. Noi aici am locuit, nu departe, aşa că noi am mers pe jos până la strada asta. Acolo unde e palatul, în clădirea aceea cu etaj, acolo au fost cazați foarte mulți oameni. Aici au fost 30 de mii de evrei, aşa că trebuiau să găsească unde să-i pună pe toți.

Malvina Damo (n. Kraus)

IC: Şi cât timp ați stat acolo în ghetou?

MV: Câteva săptămâni.[…] Aşa că am stat vreo 3-4 săptămâni în ghetou.

IC: Erați împreună cu familia în ghetou? Cu părinții, cu frații?

MV: Da, da. Împreună. Dar în lagăr am fost despărțiți.

IC: Şi toți cei 8 frați erați acolo, în ghetou?

MV: În aceeaşi încăpere.

[…]

MV: După ce ne-au băgat în vagoane nu am mai fost împreună, ne-au băgat pe care cum, în care vagon s-a nimerit.

DS: Unde se făcea îmbarcarea în vagoane?

MV: Aici, nu departe. Cândva a fost calea ferată aici şi vagoanele puteau să intre. Aici, la colț, a fost un depozit foarte mare, un depozit de fier şi din cauza asta trecea calea ferată pe acolo. Din depozit se transporta marfă. Când intra marfa, când ieşea. Proprietarul depozitului deținea şi vagoanele şi calea ferată. Aşa că, acolo soseau vagoanele şi ne urcau în tren.

4. În proximitatea morţii: memorii ale lagărelor de muncă şi de exterminare

Malvina Damo (n. Kraus)

DS: V-au urcat în vagoane şi pe urmă ce întâmplat?

MV: Când au fost pline vagoanele au pornit spre Germania, de fapt, spre Auschwitz.

DS: Pe parcursul drumului s-a mai oprit trenul?

MV: S-a oprit trenul. Dar a fost ceva îngrozitor, nici de mâncare, nici de băut, nimic nu ne-au dat.

DS: Câte zile ați făcut până la Auschwitz?

MV: Aproximativ 5-6 zile.

DS: Şi nu v-au dat apă, nu v-au dat mâncare? Cu ce vă hrăneați, care erau condițiile din tren?

MV: Nu. Vă puteți închipui, erau vagoane cu care se transportau animalele, nu erau vagoane unde puteai să te aşezi.

DS: Problema necesităților fiziologice cum a fost rezolvată?

MV: Nici nu întrebați. Până când am ajuns în Auschwitz au fost câțiva morți. Mureau oameni... o înăbuşeală ce-a fost! Vă puteți închipui ce aer era acolo, îngrozitor.

Malvina Damo (n. Kraus)

IC: În momentul când ați ajuns în lagăr, cine v-a întâmpinat, cine a deschis vagoanele?

MV: Nemții. Da, da, SS-ul.

IC: Erau şi prizonieri prezenți? Ați văzut pe cineva îmbrăcat în haine vărgate?

MV: Încă nu.

IC: Şi ce s-a întâmplat? S-a oprit trenul, au deschis uşile, v-au dat jos?

MV: Ne-am dat jos, dar doar cei care au putut, care nu, care era bolnav, l-au dus cu targa direct la crematoriu. Nu-i ceva plăcut să discut despre asta... deloc nu-i plăcut...