Lagărul din Șimleu Silvaniei/Cehei, județul Sălaj

Evreii din județul Sălaj au fost concentrați în fabrica de cărămidă „Klein” din Cehei, situată cam la 5 km de Șimleu Silvaniei, într-o zonă mlăștinoasă și izolată, făcând din acest lagăr unul dintre cele mai cumplite locuri de detenție destinate evreilor transilvăneni. În lagăr au fost concentrați aproximativ 8.500 de evrei din districtele Crasna, Cehu Silvaniei, Jibou, Supuru de Jos, Șimleu Silvaniei, Tășnad, Zalău, aparținând județului Sălaj.

Terenul părăsit al fabricii de cărămidă „Klein” în care a fost amplasat lagărul avea 700 m lungime și 200 m lățime, în mijlocul său fiind o groapă mare cu apă, în care creștea trestie. Fabrica propriu-zisă era compusă dintr-o clădire cu trei camere, dintr-un cuptor de ardere a materialelor fabricate și din două șoproane fără pereți laterali. Au mai fost construite în grabă încă 25 de barăci fără pereți laterali, după aducerea evreilor în incintă. Cu toate acestea, adăposturile improvizate au fost insuficiente, astfel încât din cei circa 8.500 de evrei concentrați, în jur de 3.500 au rămas afară sub cerul liber, în ploaie și în vânt. Unii dintre aceștia și-au făcut un fel de corturi din hainele lor prinse cu pari, însă comandantul lagărului, Krasznai László, i-a obligat să le desfacă și să facă față intemperiilor fără niciun adăpost. Perimetrul lagărului era împrejmuit cu un șanț de sârmă ghimpată, păzit de jandarmi.

În incinta lagărului existau o fântână cu apă potabilă și una cu apă cu colibacili. Evreilor le era interzis să bea apă din prima, aceasta fiind rezervată exclusiv pentru cei din comandamentul lagărului. Toți deținuții au băut apă doar din cea cu colibacili, îmbolnăvindu-se de diaree și de enterocolită în proporție de peste 80%. Alimentația era foarte precară (o ciorbă și 80 g de pâine pe zi), deținuții fiind complet înfometați și însetați. Mulți culegeau resturile aruncate de jandarmi pentru a-și potoli puțin foamea. După o perioadă, au fost aduse în apropierea lagărului câteva vaci de lapte, dar până la urmă acesta a fost consumat de jandarmi, neajungând la deținuții înfometați. Creștinii din Cehei, care încercau să ajute, erau împușcați. Cu toate acestea, câțiva copii ai locuitorilor din Cehei s-au strecurat neobservați de paza lagărului și le-au aruncat deținuților pachete cu alimente.

Condițiile sanitare au fost deplorabile, cele mai afectate fiind femeile și copiii, care s-au îmbolnăvit grav, inclusiv de febră tifoidă. Femeile gravide au născut singure direct pe pământul gol și umed. Pentru necesitățile fiziologice existau două șanțuri săpate în mijlocul lagărului, în care evreii erau obligați să își facă nevoile în văzul tuturor. Evreii au fost fotografiați în timp ce își făceau nevoile de către comandantul Krasznai László, iar fotografiile au fost expuse în Șimleu în vitrina unei librării, pentru a expune public așa-zisa depravare și lipsă de morală a deținuților.

Sub coordonarea lui Krasznai László, jandarmii i-au torturat cu brutalitate pe deținuți (spânzurare de mâini și lovirea cu bastoane de cauciuc, lovire în testicule) și au violat multe femei, unele dintre acestea rămânând gravide.

Deportarea evreilor din lagărul din Cehei/Șimleu Silvaniei la Auschwitz a avut loc între 31 mai și 6 iunie 1944, în 3 transporturi. Ca urmare a torturilor, a hranei necorespunzătoare și a condițiilor deplorabile din lagăr, evreii din Cehei/Șimleu Silvaniei au ajuns la Auschwitz aproape epuizați fizic și au fost selectați în proporție de 70% pentru gazare.