Viaţa culturală a evreilor din Transilvania

Viața culturală evreiască din Transilvania a fost extrem de dinamică în perioada interbelică, ca rezultat al fundamentului intelectual stabilit în timpul dominației maghiare și, apoi, ca urmare a oportunităților create de unificarea Transilvaniei cu România. Similar perioadei anterioare Primului Război Mondial, activitățile culturale ale comunităților evreiești se orientează în perioada interbelică înspre două direcții: cultivarea valorilor proprii și contribuția evreiască la cultura celorlalte etnii din perimetrul Transilvaniei.

Moshe Carmilly-Weinberger

Memorial Volume for the Jews of Cluj-Kolozsvár, New York, Sepher-Hermon Press, 1988 (ilustrații nenumerotate)

Moshe Carmilly-Weinberger (1908–2010)

  • Cultivarea valorilor proprii

     Referitor la prima direcţie, cea a cultivării valorilor proprii, în anii dintre cele două războaie mondiale continuă activitatea unor erudiți șef-rabini ca: Eisler Matityahu-Mátyás (1865–1930) din Cluj, considerat inițiatorul cercetării istoriei evreilor din Transilvania și recunoscut în special datorită lucrărilor sale Trecutul evreilor ardeleni în epoca Principatului sau Cercetări asupra registrului comunității din Alba-Iulia; Singer Jakab (1867–1939), șef-rabinul Timișoarei, care s-a ocupat de istoria evreilor din Banat și a publicat mai multe lucrări în maghiară și germană între 1905–1939 pe această temă; Kecskeméti Lipót din Oradea (1865–1936), a cărui operă se centrează asupra studiilor biblice, a filosofiei și a poeziei ebraice; Moshe Carmilly-Weinberger (1908–2010), prim-rabin neolog al Clujului între septembrie 1935 şi mai 1944, care a pus accentul pe învățământul evreiesc și a organizat cursuri de iudaism și de limbă ebraică.

    Tot în această categorie a personalităţilor reprezentative intră şi Yekutiel Yehuda Greenwald (1889–1955), care se remarcă prin lucrări scrise în limbile ebraică și idiș privind istoria evreilor din Ungaria și Transilvania, şi Ernő Marton (1896–1960), co-fondator în 1918 al ziarului Új Kelet („Noul Răsărit”) şi din 1920 editorul acestuia, funcţie deţinută până după Dictatul de la Viena din 30 august 1940, când autorităţile maghiare au interzis publicaţia.

    O direcţie culturală imporantă pentru evreii din Transilvania a constituit-o literatura şi presa în limba idiş. Hirsch Leib Gotlieb (1844–1931) din Sighet este unul din precursorii teatrului idiș, prin piesele de Purim pe care le-a scris și pus în scenă. Tot el a editat la Sighet, între anii 1878–1879, primul săptămânal în limba ebraică din spațiul Ungariei, intitulat HaShemesh („Soarele”). În domeniul publicisticii idiș din Sighet, Gottlib editează în 1881 periodicul Yidishe Folksblat („Foaia populară evreiască”) iar între 1893–1897, respectiv 1910–1914, publică ziarul Jüdische Volkszeitung („Ziarul popular evreiesc”). La începutul secolului al XX-lea, Gottlieb publică și periodice sioniste în limba idiș, precum Zion (1902–1906) și Ahavath Zion („Iubirea Sionului”) în 1908.

    După 1920 se formează la Sighet un grup literar extins, care îi includea pe scriitorii: Eliyahu Blank (1887–1955), activist sionist și editor al mai multor reviste evreiești din oraș; Joseph Holder (1893–1940), poetul cel mai renumit din Sighet, ale cărui scrieri au fost publicate în numeroase reviste evreiești literare; Shlomo Schwartz (1883–1944); Yechezkel Ring (1913–2005); prozatorul și eseistul Volf Tambur (1916–1995); poetul Berl Schnabel (1909–1972), precum și alți autori. Coagularea acestui important centru literar la Sighet s-a manifestat și prin editarea revistei literare Oyfgang („Răsăritul”), publicată între anii 1933–1938 sub redacția lui Israel David Izrael.

    Presa evreiască din Transilvania s-a diversificat foarte mult în perioada interbelică şi, deşi a avut doar o circulaţie locală, a contribuit la lărgirea sferei activităţilor culturale printre evreii transilvăneni. Apar numeroase periodice din domenii foarte diverse (ziare literare, religioase, pentru tineret, ştiinţifice) în limbile ebraică, idiș, maghiară, germană. În acest sens, Clujul se distinge prin cele peste 20 de publicații periodice evreiești, care au apărut în perioada interbelică în oraş. Dintre periodicele clujene se remarcă Új Kelet („Noul Răsărit”) care, între 1918 și 1940 (după unirea Transilvaniei cu România și până la interzicerea publicației de către autoritățile maghiare după Dictatul de la Viena din 30 august 1940), sub conducerea lui Ernő Marton devine principalul exponent al ideologiei sioniste din Transilvania. Ziar de limbă maghiară, Új Kelet apare ca săptămânal central al Uniunii Naționale a Evreilor din Transilvania în primii doi ani de după unire, iar din 1920 devine cotidian. Publicația includea știri legate de evenimentele din Palestina din acea perioadă, dar a fost preocupată în special de situația economică, culturală și socială a evreilor din Transilvania și a luptat pentru drepturile acestora. Új Kelet reapare din 1948 în Israel.

    Un rol esențial în publicistica evreiască interbelică l-au avut comunitățile religioase din Transilvania. Comunitatea ortodoxă publica un număr de ziare săptămânale: Népünk/Unser Folk în Oradea din anii 1929–1940, Transilvanier Yudishe Tsaytung în Satu Mare / Șomcuta Mare care relatau evenimente din viața comunităților ortodoxe atât din interiorul, cât și din afara Transilvaniei. Comunitatea neologă s-a remarcat și ea prin numeroasele publicații de calitate: două colecții de studii axate pe diverse tematici în domeniul studiilor iudaice au fost tipărite între 1934–1939, iar publicația anuală Calendarul Evreesc/Zsidó naptár/Jüdischer Kalender în limbile română, maghiară şi germană a apărut între anii 1939–1944. Din 1935 până în 1940 Moshe Carmilly-Weinberger a publicat un buletin al comunității neologe, intitulat Monitorul Comunităţii Israelite – Hitközségi Értesítő, ce includea eseuri academice, scurte articole, omagii.

    În total, în perioada interbelică au fost tipărite 488 de cărți evreieşti, care au inclus de la cărți de rugăciuni, îndreptare de practică religioasă, comentarii etice, biografii, lucrări de morală, până la cărți de istorie și geografie, almanahuri, calendare sau literatură sionistă.

  • Contribuția evreiască la cultura celorlalte etnii din Transilvania interbelică În privinţa celei de-a doua direcţii de manifestare a activităţilor culturale ale evreilor transilvăneni în perioada interbelică se remarcă, în special, contribuţia scriitorilor evrei ardeleni care, prin activitatea lor literară bogată, au contribuit la dezvoltarea limbii şi culturii maghiare în Transilvania. Poeți și scriitori precum Kaczér Illés , Schön Dezső sau Giszkalay János , foarte activi în mișcarea sionistă, au publicat lucrări originale, traduceri și articole pe tema sionismului. Poemele lui Giszkalay János reflectau idealurile sioniste, în timp ce scrierile lui Schön Dezső descriau începuturile mişcării hasidice. Karácsony Benő, Indig Ottő, Ligeti Ernő (care a participat la aproape toate acțiunile literare maghiare din Transilvania și a fost membru fondator al Breslei ardelene a artelor, al Societății literare transilvănene „Helikon”), Bárd Oskar, Salamon Ernő, Salamon Ladislau și mulți alții au surprins în operele lor atât aspecte ale vieții evreiești ardelene, cât și aspecte ale vieţii şi culturii din alte părţi ale diasporei evreieşti.

    Evreii transilvăneni se implică activ și în viața artistică, prin numeroşi artiști plastici, care contribuie la afirmarea și la prestigiul școlii din Baia Mare, dar și prin compozitori ca Alexander Boskovits sau Max Eisikovits. Un loc aparte în viața culturală transilvăneană şi, în special în cea clujeană, este ocupat de Orchestra Goldmark . Aceasta a fost înființată la Cluj în 1934, ca parte a departamentului cultural al comunității neologe. Concertele simfonice ale orchestrei promovau atât cultura muzicală universală, cât și muzica evreiască, iar succesul acestora s-a concretizat prin epuizarea biletelor puse în vânzare cu ocazia fiecărei reprezentaţii. De asemenea, orchestra a reuşit, prin talentul şi profesionalismul muzicienilor săi, să obţină recunoaşterea profesioniștilor din domeniul muzical şi să intre în circuitul concertistic universal.

Viaţa culturală a evreilor din Transilvania