Eliberarea Transilvaniei de Nord (25 octombrie 1944)

Eliberarea Transilvaniei de Nord (25 octombrie 1944)

Teritoriul Transilvaniei de Nord ocupate de Ungaria la 30 august 1940, în urma Dictatului de la Viena, a fost eliberat de armata română la 25 octombrie 1944. Reintroducerea administrației de stat românești în Transilvania de Nord are loc la 13 martie 1945. În cadrul Conferinței de Pace de la Paris (29 iulie – 15 octombrie 1946) și a Tratatelor de Pace de la Paris (10 februarie 1947) dintre Aliați și statele Axei, a fost confirmată nulitatea Dictatului de la Viena, restabilită suveranitatea României asupra Transilvaniei de Nord și reconfirmată frontiera dintre România și Ungaria din perioada interbelică.

Tribunalul Poporului din Cluj și procesul criminalilor de război 

În aceeași perioadă în care în Germania au fost judecați principalii criminali de război naziști de către Tribunalul Militar Internațional, în cadrul primului proces de la Nürnberg (20 noiembrie 1945 – 1 octombrie 1946), s-au desfășurat și în statele aliate ale Germaniei procese similare ale criminalilor de război, care au deportat și exterminat populația evreiască. Pe baza prevederilor legii nr. 256/1945, au fost înființate în România la 10 iulie 1945 două tribunale ale poporului: unul la București și unul la Cluj. Tribunalele poporului au fost instanțe învestite cu împuterniciri speciale, în scopul judecării vinovaților de crime de război, inclusiv împotriva evreilor, din Transilvania de Nord aflată sub ocupație maghiară.

Președintele Tribunalului Poporului din Cluj a fost judecătorul dr. Nicolae Matei, completul de judecată al acestuia fiind numit prin decizia Ministerului Justiției nr. 21.788/1946. În primele luni ale anului 1946 s-au desfășurat în cadrul Tribunalului Poporului din Cluj două procese în masă, care au avut ca obiect judecarea celor acuzați de crime împotriva românilor și a evreilor, în timpul administrației maghiare. În primul proces au fost judecați cei care au înfăptuit crime îndreptate împotriva românilor și a unor evrei în septembrie 1940, imediat după Dictatul de la Viena, iar în cel de-al doilea au fost judecați și condamnați cei vinovați de exterminarea evreilor din Nordul Transilvaniei în primăvara anului 1944.

Tribunalul Poporului din Cluj a cercetat documente oficiale guvernamentale, ministeriale, ale administrației civile, ale jandarmeriei și ale organelor militare, pe baza cărora a acuzat și judecat 201 de persoane, printre care erau funcționari guvernamentali, ofițeri ai armatei, poliției și jandarmeriei. Acuzații au fost împărțiți pe lagăre și ghetouri, fiecare inculpat primind o pedeapsă individualizată, în funcție de gravitatea faptelor săvârșite. Pentru nuanțarea responsabilităților și a pedepselor, au fost audiați o parte dintre supraviețuitorii Holocaustului transilvănean, ale căror depoziții au fost luate în considerare ca martori ai acuzării. Prin sentința nr. 8 din 31 mai 1946, a fost stabilită răspunderea personală a fiecăruia dintre acuzații care au participat la deportarea și exterminarea evreilor transilvăneni: din 201 condamnări, 38 de acuzați (19,1 %) au primit pedeapsa capitală, 75 închisoare pe viață (37,6 %) și restul pedepse diferențiate. Sentințele de condamnare la moarte nu s-au executat. Inculpații prezenți la proces au fost în număr de 45 (22,7 %), restul fiind judecați în contumacie (76,7 %).

Tribunalele Poporului au funcționat doar pentru o perioadă scurtă, fiind desființate la 28 iunie 1946.

Eliberarea Transilvaniei de Nord (25 octombrie 1944)