Legislaţia antisemită în România Mare (ianuarie 1934 – 30 august 1944)

Populaţia evreiască din Transilvania de Nord a suferit de pe urma aplicării unor acte legislative cu caracter antisemit atât în perioada României Mari, cât şi în perioada de după Dictatul de la Viena din 30 august 1940, când Nordul Transilvaniei este anexat de Ungaria horthystă.

În perioada interbelică se poate încadra o primă etapă a legiferării cu caracter antisemit, când evreii din România Mare (inclusiv cei din Nordul Transilvaniei) au fost vizaţi de aceste acte legislative, ce le-au restrâns şi mai apoi anulat drepturile fundamentale cetăţeneşti şi care au pregătit măsurile de deportare şi de anihilare ale populaţiei evreieşti. În perioada interbelică au apărut mai multe partide de extremă dreaptă în România Mare, ce au contribuit la o radicalizare a discursului politic de orientare fascistă şi antisemită. Partidele a căror platformă ideologică s-a fundamentat pe un discurs extremist, xenofob şi antisemit au fost: Liga Apărării Naţional Creştine – L.A.N.C., condusă de A. C. Cuza şi Legiunea Arhanghelului Mihail, întemeiată în 1927 de Corneliu Zelea Codreanu şi devenită în 1930 Garda de Fier. Dizolvată în 1933 de către guvernul liberal condus de I. G. Duca, Garda de Fier a reapărut în viaţa politică sub denumirea de Totul pentru Ţară şi a obţinut 15,56 % din voturi la alegerile din 1937.

Legile din perioada guvernării Tătărescu (ianuarie 1934 – decembrie 1937)

O primă etapă a politicii antisemite promovate la nivel de stat s-a concretizat prin legi care nu erau direcţionate explicit împotriva populaţiei evreieşti, dar care, prin prevederile lor, aveau un caracter discriminator şi îi afectau pe cetăţenii evrei din România. Aceste legi cu caracter discriminator au fost adoptate în perioada guvernului condus de Gheorghe Tătărescu (ianuarie 1934 – decembrie 1937):

Legea pentru lichidarea datoriilor agricole și urbane, Monitorul Oficial, 7 Aprilie 1934

1. Legea pentru lichidarea datoriilor agricole și urbane (7 aprilie 1934)

Prin aplicarea prevederilor acestei legi, evreii supuşi români, care aveau calitatea de creditori, îşi vedeau averea redusă între 20% şi 70% şi trebuiau să aştepte pentru a încasa ce li se datora; în acelaşi timp, evreii supuşi români, care aveau calitatea de debitori, trebuiau să achite imediat datoria integral.

Legea pentru folosirea personalului românesc în întreprinderi, Codul General al României, 16 Iulie 1934

2. Legea pentru folosirea personalului românesc în întreprinderi (16 iulie 1934)

În primul articol al acestei legi se stipula că cel puţin 80% din angajaţii tuturor întreprinderilor din România şi cel puţin 50% din membrii Consiliilor de administraţie ale acestora trebuie să fie români. De asemenea, preşedinţii Consiliilor de administraţie trebuiau să fie români, iar în privinţa procentului de 20 % rezervat personalului străin, întâietate o aveau străinii căsătoriţi cu românce şi care aveau copii.

Legile şi ordonanţele din perioada guvernării Goga-Cuza (29 decembrie 1937 – 10 februarie 1938) şi din perioada dictaturii regale (10 februarie 1938 – 5 septembrie 1940)

O a doua etapă a politicii antisemite promovate la nivel de stat s-a concretizat prin ordonanţe guvernamentale şi prin legi cu caracter explicit antisemit, prin aplicarea cărora se urmărea privarea populaţiei evreieşti de toate drepturile sale cetăţeneşti.

a. Ordonanţe guvernamentale

  1. Interzicerea ziarelor redactate şi conduse de ziarişti evrei (printre acestea numărându-se Dimineaţa, Adeverul, Lupta, Lumea, Noutatea, Czernowitzer Blaetter, Darkenu, Dos Yidishe Vort)
  2. Retragerea permisului de liberă circulaţie pe Căile Ferate Române ziariştilor evrei
  3. Excluderea evreilor din toate compartimentele administraţiei publice. Această dispoziţie guvernamentală a avut drept consecinţă întocmirea unor liste cu funcţionari publici, medici şi avocaţi de origine evreiască activi în diferite sectoare ale administraţiei publice şi revocarea acestora din funcţie. Tot ca urmare a acestei decizii ministeriale, cei 1540 de avocaţi evrei înscrişi în Baroul Bucureşti au fost excluşi din această asociaţie profesională.
  4. Eliminarea evreilor de la vânzarea produselor aflate sub monopol de stat (tutun, alcool, chibrituri) şi din comerţul desfăşurat în domeniile agricole.
  5. Excluderea de pe piaţă a întreprinderilor cu personal evreiesc în care statul era una dintre părţi (client sau furnizor).
  6. Exproprierea pentru „nevoi de utilitate publică” a întreprinderilor agricole evreieşti, a imobilelor şi a proprietăţilor aparţinând unor evrei sau unor instituţii evreieşti.
  7. Expulzarea rabinilor care nu erau cetăţeni români şi interzicerea predării religiei evreieşti în şcolile de stat.
  8. Interdicţia angajării de către evrei a unor servitoare creştine, care nu au atins vârsta de 40 de ani.
Legea revizuirii cetățeniei, Monitorul Oficial, 22 Ianuarie 1938

Monitorul Oficial, 22 Ianuarie 1938

„Legea revizuirii cetățeniei”

b. Legi cu caracter antisemit

1. „Legea revizuirii cetățeniei” (22 ianuarie 1938)

Prin această lege li se cerea tuturor locuitorilor evrei din cuprinsul României Mari, care primiseră cetăţenia română fie prin decretul-lege din 28 mai 1919, fie prin decizii ale unor tribunale, fie în mod individual, anterior anului 1919, să depună la judecătoriile de care aparţineau documente prin care să demonstreze că aveau dreptul la naţionalitatea română. Termenul în care evreii erau obligaţi să depună aceste acte dovedidoare era unul foarte scurt (20 de zile de la publicarea listelor cu cetăţeni evrei la primăriile de care aceştia aparţineau). În urma verificării, le era retrasă cetăţenia tuturor evreilor ale căror acte erau fie incomplete, fie erau considerate de către judecători o probă insuficientă pentru a-şi dovedi dreptul la naţionalitatea română. Prin punerea în aplicare a prevederilor acestei legi a fost menţinută cetăţenia română pentru 392.174 de persoane (63%) şi retrasă unui număr de 225.222 de persoane (36,7%).

Rezultatele revizuirii cetățeniei evreilor din România
(21 ianuarie 1938 - 15 septembrie 1939)
Provincia Număr de persoane examinate % din totalul celor examinați Cetățenie anulată capi de familie și celibatari adulți % din totalul anulărilor Număr de evrei în 1930 % din populația evreiască
Vechiul Regat 157 937 26,5 20 949 28,6 264 038 35
Basarabia 185 069 31,0 21 844 29,8 206 958 27
Bucovina 75 457 12,6 10 076 13,7 93 101 12
Transilvania 17 151 29,4 20 384 27,9 192 833 26
TOTAL 594 614 73 253 756 930
Total cu cazuri în suspensie:
617 396
Total cu femei și copii:
225 222
Iancu C., Emanciparea evreilor din România (1919-1938), București, Hasefer, 2000, p. 263
Tabel cetăţenie retrasă I, 1938
2. „Decret-lege nr. 2650 privitor la starea evreilor din România” (8 august 1940)

Prin adoptarea acestui decret-lege, evreii din România sunt împărţiţi în trei categorii, cărora li se vor impune ulterior diferite restricţii, în funcţie de categoria din care făceau parte:

  • Categoria I – cuprindea evreii care care au fost incluşi în populaţia României după data de 30 decembrie 1918
  • Categoria II – cuprindea evreii naturalizaţi individual până la 30 decembrie 1918, pe cei care luptaseră în Războiul de Independenţă al României din 1877-1878, pe cei care luptaseră în Primul Război Mondial în armata română, pe orfanii de război, precum şi pe urmaşii tuturor categoriilor exceptate
  • Categoria III – cuprindea evreii încetăţeniţi pe baza decretelor-legi din anul 1919

Pentru cei din categoriile I şi III s-au impus următoarele restricţii:

  • ocuparea de funcţii publice
  • dobândirea de proprietăţi
  • urmarea unei cariere militare
  • practicarea profesiunii de avocat sau de notar public
  • interdicţia de a fi membru în consiliile de administraţie ale unor întreprinderi publice sau particulare
  • interdicţia de a practica orice fel de comerţ în comunele rurale
  • interdicţia de a comercializa băuturi alcoolice
  • interdicţia de a închiria cinematografe
  • interdicţia de editare a unor cărţi sau ziare
  • interdicţia de a dobândi nume româneşti ş.a.

Pentru cei din categoria II s-au impus următoarele restricţii:

  • interdicţia de a dobândi proprietăţi în mediul rural
  • interdicţia de a ocupa funcţii publice ş.a.